Nervi cat nametii

Venind cu masina in aceasta dimineata dinspre Bragadiru, la intrarea in Bucuresti datorita nametilor de peste jumatate de metru s-a stat la un semafor mai bine de o ora si jumatate. Ocazie cu care mi-a fost dat sa vad pana unde ajunge lipsa de subsanta cenusie a taximetristilor bucuresteni.
Pe drumul national ce marcheaza intrarea in cartierul Rahova printr-o intersectie intre 2 artere principale erau formate 2 troiene corespunzatoare sensului de mers. Dupa primele 20 minute de asteptat pe cei ce s-au impotmolit in intersectie, pretenii nostri taximetristi din spate, considerand ca stau in curul prostilor, au intrat pe contrasens incercand sa ne depaseasca pe noi cei care nu stim cum sta treaba cu condusu' . In consecinta atunci cand intersectia s-a eliberat, normal..cei care vroiau sa iasa din Bucuresti nu aveau pe unde. Pe sensul lor de mers erau baietzii de baietzi ce tot pe noi ne injurau sa le facem loc (normal in fatza) in coloana din care tot ei au iesit.

Nu a fost indeajuns tona matinala de nervi asa ca mi-a fost dat sa vad cum unul dintre taximetristi, nervos foc pe un caine alb maidanez ce avea tupeul sa stea in drumul lui (ceva de genul celor de la stana, inghetzat si cu o privire ratacita) il loveste cu furie si cainele cade in zapada. Incearca sa se ridice, cu greu reuseste schiopatand si plangand, iar cineva il ia inspre niste case cu curte.
Toata ziua nu am mai fost bun de nimic. Daca taximetristul nu pleca atunci din fata noastra, as fi facut si eu ceva pentru omenire, asta doar asa sa urmez o expresie a unui alt destept cu masina galbena.."ca sa il trec in palmares"..

Dupa ce ne-a sfidat pe toti si si-a batut joc de cei ce circulau regulamentar, a fost nevoie sa izbeasca si un biet caine, ce dracu'..omul se grabea..

--