Impreuna 2

Te-ai indragostit, ai tanjit dupa ea si ai facut tot ce ti-a stat in puterile tale comode sa fie a ta. Fie ca vei incerca pentru tot restul vietii sa o impresionezi, fie ca dragostea a venit de la sine ori ca ea a crezut in dragoste la prima vedere sau tu intr-un moment de slabiciune ai acceptat-o ca victima colaterala a propriilor probleme, indiferent, acum sunteti impreuna de ceva timp si lucrurile merg de la sine.
Ai petrecut atat de mult timp cu ea incat ati uitat de propriile individualitati, de propriile personalitati. Acum nu trece zi fara sa va vedeti. Voi numiti asta iubire. Tu vrei sa iti fie dor de ea, dar nu ai cand. Totul a devenit mai mult sau mai putin un cult. Nu se mai intampla nimic in viata voastra, nu este nimic nou, sunteti asa de obisnuiti unul cu celalalt ca nu exista gand, plan, perspectiva la care ea/el sa nu participe.
Contactul cu lumea exteriora s-a desprins de mult. De cand tu te-ai intors cu spatele la ei. De cand ai vazut ca nu ai sprijin, de cand ai vazut ca mai e unul ca tine. A fost o solutie chipurile buna, dar acum desi nu realizezi.. tot singur esti. Nu ai prieteni si nici nu iti doresti. Nu ai scop, dar nici linie de directie.
Esti complacut in propriile limite si refugii, victima a propriei doctrine cladita pe principii adolescentine, incurajat de un tonus familial convertit in principii unidirectionale.

Fara idealuri, fara proprii idei, intr-un vid fara lumina.