Nimic mai mult

Imi trec prin cap 1000 de ganduri, 1000 de culori, 1000 de chipuri si nici o idee.
S-a marcat momentul in care m-am oprit pentru a privi tot ce se intampla in jurul meu din afara.
Sa privesti un tren cum pleaca dupa ce cobori din el, traiesti un sentiment ciudat, chiar daca ai stat in el 8 ore si ai crapat de nerabdare sa ajungi la destinatie, cobori si privesti cum pleaca. Simplu.
Te opresti in viata asta scurta la un moment dat sa o privesti, sa auzi, sa simti, sa nu te mai grabesti; sa lasi doar gandurile si vorbele sa vorbeasca.
Toate sunt de prisos, se vor stinge precum o flacara ce arde resturile de gaz din conducta.

La sfarsit nimic nu mai ramane. Doar amintirea.

1.

2.